O calatorie spre centrul pamantului - Jules Verne

O calatorie spre centrul pamantului - Jules Verne Fragment: La 24 mai 1863 intr-o duminica unchiul meu profesorul Lidenrock se intoarse grabit la casuta lui din Konigstrasse nr. 19 una din strazile cele mai vechi din vechiul cartier al orasului Hamburg. Menajera sa Martha avea tot temeiul sa creada ca intarziase foarte mult pregatirea bucatelor caci mancarea de-abia incepuse sa sfaraie pe plita din bucatarie. „Daca unchiului i-o fi cumva foame mi-am zis in sinea mea cum e omul cel mai nerabdator de pe lume parca-l vad c-o sa scoata niste tipete desperate...” — Vai a si venit domnul Lidenbrock?!... striga menajera Martha uimita intredeschizand usa sufrageriei. — Da Martha dar nimeni nu te poate invinui ca nu-i gata masa caci nu e inca ora doua. De-abia a sunat unu jumatate la orologiul Sfantul Mihail. — Atunci de ce s-o fi intors domnul Lidenbrock ? — Nu ma indoiesc c-o sa ne spuna chiar el. — Iata-l! Eu o sterg domnule Axel fa-l dumneata sa inteleaga... Si Martha se indrepta spre laboratorul ei culinar. Asadar am ramas singur. Dar ca sa-l fac sa inteleaga pe cel mai artagos dintre profesori ar fi trebuit sa fiu mai putin timid. Asa ca tocmai ma pregateam sa ma strecor prudent in camaruta mea de la catul de sus cand auzii usa de la strada scartaind din tatani; apoi scara de lemn trosni si ea sub calcatura unor pasi mari si grei si in sfarsit aparu stapanul casei care strabatu in mare graba sufrageria napustindu-se in odaia sa de lucru. Totusi in aceasta trecere fulgeratoare prin camera el avu vreme sa-si arunce intr-un colt bastonul cu maciulie pe masa palaria cu boruri mari periata in raspar iar mie nepotului sau sa-i zvarle aceasta porunca rasunatoare: — Axel urmeaza-ma! Nici n-am avut vreme sa ma misc ca profesorul si incepu sa racneasca plin de nerabdare: — Ei bine n-ai venit inca ? Nici nu stiu cand am ajuns in biroul temutului meu maestru. Otto Lidenbrock nu era un om rau trebuie sa recunosc si daca-n firea lui nu urmau sa se produca unele schimbari — ceea ce la drept vorbind era foarte putin probabil — cu siguranta ca avea sa ramana pana la moarte un om grozav de original.