Continentul scufundat, Petre Alexandrescu

ditie ingrijita si note de Vlad Alexandrescu Interviuri realizate de Mihaela Udrescu Prefata de Catalin Pavel Punctate de nostalgii si impresii inca puternice, amintirile lui Petre Alexandrescu sunt o incursiune atat in memoria individuala, cat si in cea colectiva, ilustrand parcursul tumultuos al Romaniei de-a lungul anilor 1940, in timpul regimului comunist si, ulterior, in tranzitia catre democratie. In dialogul sau cu Mihaela Udrescu, cunoscutul arheolog schimba adesea ritmul si revine asupra unor evenimente pentru a reliefa noi detalii si noi semnificatii, ca intr-un caleidoscop de lumini si umbre. De la copilaria si adolescenta din timpul razboiului pana la rezistenta arheologilor romani in fata directivelor PCR din anii 1950-1980, dificultatile stabilirii unui dialog cu istoricii occidentali si perioada in care a condus Institutul de Arheologie, sunt evocate figuri si intamplari ce schiteaza istoria omului Petre Alexandrescu, dar si a intregii tari. „O ego-histoire povestita de unul dintre cei mai cunoscuti arheologi romani, Continentul scufundat este o apologie pentru o stiinta voioasa, un manifest impotriva cunoasterii incruntate.” (Catalin Pavel) „Am sa fac o aluzie la titlul acestor memorii, care se vor numi Continentul scufundat, pentru ca, voi argumenta mai incolo, cand voi ajunge la revolutia asta ultima impotriva lui Ceausescu, fiecare din aceste sectiuni ale istoriei noastre, ale istoriei romanesti poate, in orice caz ale istoriei bucurestenilor, se produce cu un fel de prabusire a ceea ce a fost inainte. Si se produce o ruptura, in asa fel incat memoria colectiva, as zice, mai putin decat memoria literara, memoria colectiva nu mai are in vedere decat sporadic ceea ce a fost, si deformat. Si este un exercitiu extraordinar pentru un istoric sa vada cum se schimba aceasta suita de sectiuni care inseamna o suita de ruperi de memorie. Si cea mai grava dintre ele este ruptura care s‑a produs in 1989, cand si populatia a vrut, si noi am vrut cu totii sa uitam ce a fost, dar s‑a si uitat ce a fost, si atunci ceea ce a fost inainte pare ca niste lucruri care se petreceau in alta era, in alt ev. Asta m‑a facut sa vad ca istoria are o doza foarte mare de subiectivitate si in acelasi timp o doza foarte mare de incertitudine si o doza foarte mare de manipulare.” (Petre Alexandrescu)