Cartea cu jucarii - Tudor Arghezi

Cartea cu jucarii - Tudor Arghezi Fragment: In cutia cu palarii vechi sta un urs de catifea. Daca nu era galben ca floarea soarelui el ar fi fostfioros si podul intreg ar fi tremurat de frica lui. Aveam in pod doi berbeci naparliti trei vaci fara picioare siun armasar care sta in pod fiindca era de lemn si vopsit cu pensula verde. Dar ursul era galben si culoareaaita micsoreaza seriozitatea lucrurilor nu sperie pe nimeni si au luat-o florile pentru ele. Si mai avea ursuldoi ochi de sticla care se uitau drept in tavan. Domnisoara cusatoreasa imbracand ursul din sase peticecroite frumos cred ca s-a inselat cand a trebuit sa-i puna si ochii gresind cutia ochilor de urs si luand dintr-alta cutie doi ochi de porumbel. Un urs se cere incruntat: ursul nostru din pod se uita cu bunatate. Ursul statuse jos in casa doi ani intregi si ajunsese atat de stricator incat am fost nevoit sa-l puideoparte in singuratate si el s-a trezit in cutia de palarii numai dupa ce incercasem zadarnic fel de fel demijloace de indreptare. Croind ursul din fata unei scurteici mostenita de la o cucoana bunica croitoreasa nu se gandise cafara sa vrea ii da prin potrivirea madularelor niste naravuri; pe care nici scurteica nici catifeaua nu leavusesera in timpul lor. Tatal ursilor care umbla nevazut prin lume si ingrijeste in munti de copiii luisapandu-le pesteri rasturnand iarna cate un pietroi pe barloage spalandu-i in somn pieptanandu-i si taindu-le unghiile cu un ferastrau de argint face ce face si trece si pe la ursul de pasla pentru copii si le da cate uncrampei de narav. Ursul nostru se naravise sa fure si nu fura altceva decat bomboane ciocolata dulceata fructe sirahat. Cand Tatutu aducea o cutie cu lucruri dulci ursul mirosea si golea numaidecat cutia fara sa-1 vadanimeni. - Cine a mancat ciocolata? - Usu raspundea baiatul ridicand din umeri. Nu mai e. - Dar cutia cu bomboane englezesti? - Usu raspundeau fata si baiatul. Il vazusera amindoi. L-au prins de cateva ori cu cutiile in brate fugind subt canapea. L-au si batut. Odata i-au rupt o ureche de bumbac. De doi ani de zile ursul a mancat toata dulceata de zmeura si de chitra caisele verzi nucile serbetul. Insa el nu manca tot borcanul lua cate putin ca sa nu se cunoasca scotea cateun pumn de bomboane cateva bucati si le manca pe toate cu incetul. Asa s-a facut ca am trimis hotul in pod ca sa-l pedepsim si sa crutam dulceturile copiilor. Insa el furasi acum. Vine din pod. Noi nu l-am intalnit niciodata pe scara se fereste de noi insa copiii l-au vazut de mai multe ori cum vine cum deschide dulapul cum desface borcanele si cutiile cum le goleste si cum fugeindarat. De copii ursul nu vrea sa se fereasca. Stramutarea lui in pod a fost cu atat mai binevenita cu catinvatase de la urs sa manance zahar si mielul cu parul cret. Si de la miel a invatat si mingea sa pape dulceatafurata cofeturi cozonac si prajituri. Ba mi se pare ca ursul niciodata nu a mancat ce mananca acum toatemingile care inconjoara borcanele si cutiile si sug din ele tot. Tatutu nu bate ursul nici mielul nici mingile pentru ca el stie ca trebuie sa creasca si lasa dulapurile descuiate cutiile cu capacul nitel ridicat borcanele cu tipla nelegata pentru ca mingile nu au degete ca sa dezlege sfoara si sa descuie dulapul. Totusi intr-o zi Tatutu o sa se puie la panda chiar in dulap. Cand ursul si mielul vor veni cu lingurita in labuta ca sa se infrupte o sa-l gaseasca pe Tatutu intre borcane. Si atunci nu stiu care din trei va fugi mai repede speriat: mielul ursul ori Tatutul.